Ciuperci "show off" la gratar

Pentru ca am nevoie de o scuza plauzibila ca sa tot aman inevitabilul moment in care va trebui sa mai scriu la dizertatie si pentru ca s-au auzit cereri din partea publicului spectator pentru retete cu grad de dificultate 0, urmeaza o reteta pentru ciuperci la gratar. Super usor de facut si cu un look final "sa pice fatza soacrei". :) So, here it goes:

Ingrediente

6-8 ciuperci medii sau mari
ulei de susan
1/2 manunchi de patrunjel
chives (optional)
150-200g cascaval ras
2 catei de usturoi/ fulgi de usturoi
fulgi de chilli, sare, piper
optional 50g seminte de susan pentru decorare
sos de soia

Mod de preparare
Ciupercile se spala si se curata de codite. Parte din codite se opresc si se toaca marunt alaturi de patrunjel si chives. Peste amestec se adauga fulgii de chilli (dupa gust), usturoiul, si piperul (sare optional). Se aseaza ciupercile cu palariuta in sus pe o farfurie. Se pun cateva picaturi de ulei de susan in fiecare palariuta (uleiul de susan va da un gust usor de nunca). La umplutura se mai pot adauga si migdale maruntite, alune de padure sau cajou.
In fiecare palariuta se pune amestecul de ciuperci si patrunjel peste care se pune cascaval ras (incercati sa nu faceti un turnulet prea inalt de amestec pentru ca are toate sansele sa se prabuseasca pe gratar).
Picurati cate putin sos de soia deasupra fiecarei ciuperci. Presarati cateva seminte de susan (semintele de susan, un pic prajite, pot fi adaugate si inainte de a servi ciupercile).
Ciupercile se pun pe gratar 10-15 minute (sau pana cascavalul se rumeneste). Optional se pot prepara si la cuptor.

Rezultatul final:

Pofta buna!

Biscotti cu ghimbir si ciocolata

E genul de reteta care o sa lase audienta cu gura cascat (exclamatii de genul: "Dar, vai, tu ai facut asta!?!" sunt o reactie comuna atunci cand sunt serviti), si, care in acelasi timp reuseste sa fie genul de reteta la care trebuie sa te straduiesti foarte, foarte, foarte, foarte mult ca sa o strici/ ratezi.

Ingrediente& Reteta

2 1/2 cani de faina alba
1/4 cana pudra de cacao
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1/2 lingurita sarea
1/4 lingurita scortisoara macinata
1/4 lingurita cuisoare macinate
1 cana zahar tos
1 1/4 cana migdale tocate fin/fulgi de migdale
3 oua mari batute usor
2 lingurite de ghimbir proaspat ras
1/2 lingurita esenta de migdale

Nota asupra ingredientelor: la scortisoara si cuisoare, functie de cum apreciati condimentele in mancare puteti sa fiti un pic mai generos cu masurile.

Preparare:

Se incinge cuptorul la 180 de grade (pentru cei mai putin norocosi care nu au in dotare cuptor cu termostat, undeva in zona temperaturii medii). Se tapeteaza cu hartie de copt o taca. Intr-un castron se amesteca faina, pudra de cacao, bicarbonatul, cuisoarele, scortisoara si sarea. Se aduaga zaharul si migdalele. Se adauga ouale, ghimbirul, esenta de migdale si se formeaza un aluat tare. Aluatul tare rezulta dupa o sesiune de framantare temeinica (foarte foarte buna atunci cand trebuie sa exorcizezi frustrarile, esti nervos sau iti vine sa dai cuiva cu ceva in cap).

Dupa ce s-a obtinut un aluat omogen (destul de tare), se ruleaza aluatul in 2 suluri luni de 25 de centimetri. Se pun in tava la 7 cm distanta si se preseaza pana cand sulurile ajung la o inaltime de 2-3 centimetri. Se coc 20-30 de minute pana incep sa se intareasca. Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit 15 minute.

Se scade temperatura cuptorului la 150 de grade. se taie oblic in felii groase de 2 centimetri. Se aranjeaza in 2 tavi (tapetate cu hartie de copt) cu sectiunea in sus si de coc 10-15 minute pana se usuca bine. Se scot la racit.

Daca rezultatul final este ceva din categoria "tare ca piatra", felicitari! Tocmai ati creati primii biscotti.

Se servesc cu cafea, lapte sau ceai.

:)

placinta cu dovleac

daca tot am inceput cu placinte, m-am gandit sa notez si placinta cu dovleac pe care am facut-o de sarbatori. este o combinatie din mai multe retete ale lui Radu Anton Roman, iar rezultatul a fost deosebit de fraged si de aromat.

Pentru blat e nevoie de:

1 kg faina (eu folosesc Titan, sa fiu sigura ca imi creste orice aluat as face)

400 grame zahar

1 cana cu lapte proaspat

3 oua (+ 1 ou pentru uns)

1 pachet drojdie

3 linguri smantana

1 pachet si jumatate de unt + 50 grame pentru uns tava (eu am folosit margarina pt prajituri)

mirodenii: zahar vanilat, zahar vanilat bourbon, coaja de lamaie, coaja de portocale, esenta de rom etc.

Pentru umplutura, n-am folosit pur si simplu un castron cu dovleac ras, cum sugera reteta initiala (desi aluatul iese suficient de parfumat), ci am mers pe varianta de umplutura ceva mai clasica, folosita, se pare, si de romanii din Cenadul Unguresc. Asadar, am folosit:

1,5 kg dovleac

250 grame zahar

1 plic zahar vanilat

1 pliculet scortisoara rasa

2 linguri ulei

Intai m-am ocupat de umplutura: am ras dovleacul, l-am amestecat cu zahar si cu scortisoara si l-am calit atat cat sa se inmoaie si sa isi lase apa.

Cat am lasat umplutura "la scurs" (cu cat are mai multa zeama ramasa, cu atat va tine aluatul mai umed, ceea ce imi displace, pentru ca risca sa para necopt), m-am ocupat si de foaia de placinta.

Am dizolvat drojdia in lapte cald si smantana. Pana sa se dizolve drojdia, am frecat untul cu zahar pana s-a facut spuma, peste care am adaugat ouale. Apoi am turnat drojdia cu lapte si smantana, si am adaugat mirodeniile. Le-am amestecat bine, si apoi am inceput sa adaug faina, putin cate putin, si am framantat coca bine de tot.

Se lasa coca sa se odihneasca, eu i-am dat ragaz cam jumatate de ora.

Apoi am uns o tava cu unt, am impartit coca in doua, dintr-o parte am intins foaie in tava, am adaugat umplutura, am intins si foaia de sus, apoi am inchis ca plic, si am lasat-o la cuptorul preincalzit cam o ora, la foc destul de mic. Poza lasa de dorit, din cauza telefonului, dar e atat cat sa va faceti o parere...

placinta cu branza

Ok...saptamana asta nu am facut nici o reteta spectaculoasa, in mare parte din cauza ca am agonisit o gripa care m-a tinut la pat jumatate din saptamana. Tocmai din cauza gripei insa, nu m-am putut abtine aseara sa nu imi satisfac totusi pofta nebuna de o banala placinta cu branza. Am facut placinta cu pricina dupa reteta matusii mele, desi cu unele compromisuri pentru ca nu aveam chiar de toate in casa. E o placinta clasica, dar foarte gustoasa, pe care o recomand mai ales alaturi de un pahar cu sana, iaurt sau lapte.

Compozitia:

500 grame de branza de vaci (eu am folosit branza de vaci dietetica, fara pic de grasime, ca sa fie cat mai tare)

500 grame de branza telemea

8 linguri de zahar (+ 2 la urma)

8 oua (+ 2 la urma)

2 plicuri zahar vanilat

2 plicuri zahar vanilat cu aroma rom (eu am folosit 2 plicuri de zahar vanilat clasic, 2 plicuri de zahar vanilat bourbon, si o fiola cu esenta de rom) (+ cate 1 plic din fiecare fel la urma)

1 cutie Cremoso (eu am pus 3 linguri de smantana) (+ 1 cutie la urma)

150 grame stafide

Aluat:

1 pachet de foi de placinta (de obicei, eu fac si foaia in casa, dupa o reteta a lui Radu Anton Roman, pentru placinta cu dovleac, iese tare frageda si aromata)

100 ml ulei de masline

3 lingurite de margarina

Modus Operandi:

Se prepara compozitia amestecand toate ingredientele insirate mai sus. Eu am omogenizat totul de moda veche cu lingura, dar recomand mixerul daca vreti sa obtineti o pasta complet cremoasa.

Se iau maxim doua polonice din pasta rezultata, si se pun intr-un vas separat, in care se amesteca si cu ingredientele din paranteza: adica se adauga 2 oua, 2 linguri de zahar, cate un pliculet de zahar vanilat si o cutie de Cremoso, sau 2 linguri de smantana.

Incepem sa asezam foile in tava unsa cu putina margarina (prefer margarina untului), avand in minte o repartizare de genul: 4 foi pentru stratul de jos, 3 pentru stratul din mijloc, si inca 3 pentru stratul de deasupra (de regula sunt cam 10 foi in pachet).

Amestecam uleiul de masline cu margarina, pana obtinem o emulsie.

Punem cate o foaie in tava, o ungem cu amestecul de ulei de masline cu margarina, apoi o punem pe urmatoarea, pana obtinem primul start de 4 foi.

Adaugam apoi jumatate din compozitia "multa".

Urmeaza din nou asezarea patului de 3 foi, avand din nou grija sa o ungem pe fiecare in parte.

Turnam restul de compozitie "multa" si asezam apoi stratul superior de 3 foi, pe care le ungem in acelasi fel.

Inchidem marginile laterale si in final asezam deasupra compozitia obtinuta din cele 2 polonice ajustate.

Daca se fac bule, se pot sparge cu scobitori :), apoi tava se pune la cuptor cam o ora. Nu am reusit sa fac poze, pentru ca nu am avut aparatul la mine (voi avea mai multa grija data viitoare), dar rezultatul a fost repede exterminat de familie.

Pofta buna !

cum si cand

asa cum am scris deja, ne place sa gatim si am decis sa cultivam aceasta placere.

deci, regulile sunt simple; in fiecare saptamana, Diana va gati cel putin un fel de mancare cu iz traditional, in vreme ce Sanziana se angajeaza sa gateasca un ceva de mancare care sa nu fie de regula gasit prin farfuriile romanesti.

ca orice blog cumsecade ce are de a face cu gatitul, vom spune despre ingrediente si vom incerca sa facem poze mai mult sau mai putin :) reusite in care sa surpindem diferitele etape in crestrea "copilului" fel de mancare.

si, pentru ca noi credem ca gatitul este un pic mai mult decat o fericita intalnire dintre niste ingrediente, vom spune cate ceva si despre reteta in sine - de la momentele propice din viata cand e bine sa le prepari (unele feluri de mancare, cum ar fi cozonacii, spre exemplu, se fac bine atunci cand exista multa energie pentru framantat) dar cate ceva despre cum e bine sa le prezinti cinstitelor fete prezente la degustare/ vizionare.

cine, ce si de ce

Ne place sa gatim. Ne place sa alegem materii prime, sa combinam ingrediente, sa le privim transformandu-se in mancaruri apetisante. Ne place mancarea proaspata, preparata cu grija. Ne place sa ne desfatam cu mancare care are gust, fara a fi musai fandosita.

Sanzianei ii plac aromele extravagante si combinatiile exotice. Pentru ea, gatitul este o manifestare extrem de placuta a creativitatii. Nu e de mirare ca stie povestea fiecarui condiment in parte.

Diana este pe genul traditional. Ea crede ca bucataria si obiceiurile culinare ale unui popor ajuta fundamental la intelegerea ADN-ului respectivului popor, astfel ca apreciaza atat aspectul creativ, cat si pe cel "gnoseologic" al gatitului.

Nu suntem inca mari bucatari, dar vrem sa devenim pe zi ce trece mai pricepute :).