Salata Thailandeza cu mango si creveti la gratar

Asta e de departe reteta mea preferata de salata exotica (combinatia de ingrediente e destul de inovativa pentru plaiurile mioritice incat sa impresioneze audienta chiar daca reteta este super simpla)

Deci, Ingrediente:

20 de creveti mari (Tiger prawns) decorticati
1 mango copt taiat felii subtiri
2 maini de muguri de soia (se gasesc in orice mega image, cora sau carrefour)
3 castraveti mici taiati subtire
1 legatura de coriandru proaspat (patrunjelul e foarte ok ca substitut)
1 ardei gras rosu taiat felii subtiri
o legatura de ceapa verde
o mana de seminte de susan
sare
unei de masline extra virgin

Marinata:
1 bucata de ghimbir de dimensiunea degetului mare, curatat si dat pe razatoarea fina
o mana de frunze de coriandru (patrunjel)
1 ardei iute curatat de seminte si taiat fin
4 linguri de suc de lime proaspat
3 linguri de ulei de masline extra virgin
1 lingura de ulei de susan
1 lingura sos de soia sarat
1/2 lingura zahar brun
1 catel de usturoi curatat si zdrobit

Amestecati ingredientele din marinata. Pe cate o frigaruie din lemn puneti cate 5 creveti decorticati. Puneti deasupra crevetilor jumatate din marinata.

Pentru salata, curatati de sambure mango-ul si taiati-l in fasii subtiri. Amestecati cu celalalta jumatate de marinata mugurii de soia, castravetii, coriandrul, ardeiul gras, ceapa verde si presarati un pic de sare.

Intr-o tigaie uscata puneti semintele de susan la prajit pana cand devin aurii. Luati de pe foc si lasati sa se raceasca.
Puneti crevetii in tigaie timp de 2 minute pana se patrund / alternativ pot fi pusi pe gratar si lasati cam 5 minute fara niciun fel de bataie de cap.

Impartiti salata pe 4 farfurii. Puneti o frigaruie cu creveti pe fiecare farfurie si presarati seminte de susan. Pentru cei cu aere de bucatar mai picurati un pic de ulei de masline deasupra fiecarei farfurii.

Gata...salata thailandeza yummy rau!!!!

Cum ar zice doamna mama mea, gatesc bine, ce mai! :))

Bruschette cu vinete si menta

Mda, mda stiu ca am fost mai mult decat lenesa si as putea sa inventez niste scuze vag adevarate legate de gripa si nu numai, dar sa trecem peste si sa purcedem cu o reteta care este foarte foarte simplu de facut (mi se pare ca atunci cand e simpla si scurta lista de ingrediente, posibilitatea de esec e minimala), bruschette cu vinete si menta - reteta marca Jamie, incecata la varii evenimente din familie. looks good, tastes great and it's idiot proof.


Ingrediente
1-2 vinete taiate pe lungime cam 3-5 mm in grosime
ulei de masline extra virgin
vin alb
2-3 crengute de patrunjel proaspat
o mana de menta proaspata (nu genul praf uscat)
1 catel de usturoi
paine de casa/ cu cereale
sare si piper

Dressing: Intr-un castron de salata se pun 8 linguri de ulei de masline extra virgin se amesteca cu 3 linguri de vin alb, cu patrunjelul si menta tocate si usturoiul zdrobit. Se adauga sare si piper si se amesteca totul bine.

Vinetele taiate se pun pe gratar si se lasa sa se rumeneasca (pana apar dungi transversale de la gratar). Cand sunt gata se pun in castronul cu dressing si se amesteca bine. Se lasa sa se patrunda cu sosul cam 5-10 minute.


Baza de bruschete: se ia paine de casa sau paine cu cereale, se taie in felii care daca sunteti lenesi ca mine se pun in toaster. Pentru dat in spectacol, painea se poate praji pe gratar sau la cuptor dar toasterul functioneaza la fel de bine. Dupa ce s-a prajito-rumenit painea se freaca cu un catel de usturoi feliile prajite. Se adauga vinetele dupa ce au stat la inmuitat in dressing.

Si gata!

Pofta buna :)

supa-crema de conopida

Am trecut vineri seara prin piata in Ploiesti, si nu am reusit in nici un fel sa ma abtin de la a-mi umple plasele cu o gramada de ingrediente proaspete si inmiresmate. Incerc sa ma bucur cat mai mult de sezon zilele astea, asa ca urmeaza tot soiul de retete de primavara.

Pentru ca aveam o gripa infernala, nu am reusit sa ma aduc sa prepar ceva prea complicat, insa am facut o supa-crema de conopida banala la preparat, dar grozav de gustoasa. Reteta initiala e luata de la Teo, dar am simplificat si adaptat, functie de starea mea si de mofturile mesenilor (mama, de exemplu, nu se impaca deloc cu ceapa).

Pentru supa am folosit:
1 conopida
2 morcovi, 1 albitura, 1 bucata de telina (le-am cumparat din piata la pachet)
3 cartofi medii
1 bucata de guile
3 linguri de smantana (eu sunt foarte incantata de o smantana locala care se numeste Muuna)
Apa, sare, condimente

Pentru crutoane:
O paine mai veche si mai uscata
Ulei de masline
Busuioc
Rozmarin

Am curatat cartofii, morcovii, albitura, telina si gulia si le-am taiat bucatele. Apoi am desfacut conopida in buchetele si am pus toate aceste legume la fiert intr-o oala cu apa, sare si condimente.

Intre timp, pentru ca n-aveam crutoane, am facut repede unele. Am taiat bucatele o paine mai veche si am pus totul intr-un castron. Am amestecat intr-un bol ulei de masline cu rozmarin si cu busuioc. Am turnat pasta astfel obtinuta peste castronul cu bucatele de paine. Am amestecat bine, si apoi am rumenit totul in tigaia bine incinsa prêt de cateva minute (cu mare atentie sa nu se arda).

Legumele s-au fiert dupa vreo 20 de minute, asa ca le-am scurs (punand zeama deoparte ca sa o folosesc ulterior) si le-am pasat bine-bine cu mixerul. Am adaugat cateva polonice de zeama, ca sa mai subtiez crema, am pus si 3 linguri de smantana, am amestecat cu spor…si gata ! Am savurat-o in gradina, si m-am simtit mult mai bine :).

tiramisu

Ok...faptul ca am lasat praful sa se cam astearna pe acest blog nu inseamna ca preocuparile noastre culinare s-au stins; din contra, chiar: Sanziana si cu mine deja ne facem planuri legate de cum sa gatim pentru cat mai multi dintre prietenii nostri. Astfel ca o mentiune a Corinei, cu care m-am intalnit saptamana asta, si care stia despre blogul nostru culinar, m-a impulsionat sa ma reapuc de indexat retetele incercate in ultima vreme.

Tiramisu este una dintre prajiturile mele preferate, si reprezinta un desert deosebit de racoritor si de apreciat de catre orice musafiri, in ciuda modului obscen de simplu de preparare. Retete pentru el sunt multe, dar au la baza cam aceleasi ingrediente si principii de preparare. Asa ca nu m-am impacientat prea tare cand am descoperit ca reteta dupa care il prepar eu coincide cu reteta propusa de cei de la Balocco.

Ingrediente:

36 piscoturi, aprox 300 g (eu folosesc Balocco)

500 g mascarpone (preferatul meu este cel Granarolo)

5 galbenusuri

1 albus

200 g zahar

10 cesti de ness (cred ca nescafe gold am folosit ultima data) sau cafea

optional, un pahar mic cu lichior (poate fi visinata, coniac, sau orice fel de lichior, eu folosesc rom)

cacao pudra pentru ornat

Modus operandi:

Am inceput prin a separa albusurile de galbenusuri. Am pastrat toate cele 5 galbenusuri, si doar 1 albus. Am inceput sa bat galbenusurile cu zahar pana cand am obtinut o pasta cremoasa, apoi am adaugat mascarpone, continuand sa amestec. Intre timp, am batut albusul bine-bine cu mixerul pana cand a devenit aproape bezea. L-am adaugat peste crema formata din galbenusuri, zahar si mascarpone. Le-am amestecat mult si bine, ca sa obtin o pasta gustoasa si am adaugat si rom pentru un plus de savoare. Apoi am lasat crema deoparte, si am preparat ness-ul intr-un castron suficient de mare sa cuprinda 1 l de ness (obtinut din 10 linguritze cafea solubila, peste care am turnat apa fierbinte). Si...cam asta este.

Se ia una bucata tava, se asterne un prim strat de crema. Se ia pe rand cate un piscot, se inmoaie repede-repede in ness intai pe o parte, apoi pe cealalta, si se pune peste crema pana cand completam un strat intreg. Urmeaza inca un strat de crema, si apoi inca un strat de piscoturi inmuiate in cafea. Deasupra punem crema ramasa si presaram pudra de cacao. Dam la frigider, unde lasam prajitura sa se odihneasca si gusturile sa se intrepatrunda timp de cateva ore. Ideal este de lasat cel putin o noapte pana la servire.

Imi pare rau ca nu am facut si poze...dar cam stiti cum arata tiramisu, sunt sigura. Spor la mancat !

Ciuperci "show off" la gratar

Pentru ca am nevoie de o scuza plauzibila ca sa tot aman inevitabilul moment in care va trebui sa mai scriu la dizertatie si pentru ca s-au auzit cereri din partea publicului spectator pentru retete cu grad de dificultate 0, urmeaza o reteta pentru ciuperci la gratar. Super usor de facut si cu un look final "sa pice fatza soacrei". :) So, here it goes:

Ingrediente

6-8 ciuperci medii sau mari
ulei de susan
1/2 manunchi de patrunjel
chives (optional)
150-200g cascaval ras
2 catei de usturoi/ fulgi de usturoi
fulgi de chilli, sare, piper
optional 50g seminte de susan pentru decorare
sos de soia

Mod de preparare
Ciupercile se spala si se curata de codite. Parte din codite se opresc si se toaca marunt alaturi de patrunjel si chives. Peste amestec se adauga fulgii de chilli (dupa gust), usturoiul, si piperul (sare optional). Se aseaza ciupercile cu palariuta in sus pe o farfurie. Se pun cateva picaturi de ulei de susan in fiecare palariuta (uleiul de susan va da un gust usor de nunca). La umplutura se mai pot adauga si migdale maruntite, alune de padure sau cajou.
In fiecare palariuta se pune amestecul de ciuperci si patrunjel peste care se pune cascaval ras (incercati sa nu faceti un turnulet prea inalt de amestec pentru ca are toate sansele sa se prabuseasca pe gratar).
Picurati cate putin sos de soia deasupra fiecarei ciuperci. Presarati cateva seminte de susan (semintele de susan, un pic prajite, pot fi adaugate si inainte de a servi ciupercile).
Ciupercile se pun pe gratar 10-15 minute (sau pana cascavalul se rumeneste). Optional se pot prepara si la cuptor.

Rezultatul final:

Pofta buna!

Biscotti cu ghimbir si ciocolata

E genul de reteta care o sa lase audienta cu gura cascat (exclamatii de genul: "Dar, vai, tu ai facut asta!?!" sunt o reactie comuna atunci cand sunt serviti), si, care in acelasi timp reuseste sa fie genul de reteta la care trebuie sa te straduiesti foarte, foarte, foarte, foarte mult ca sa o strici/ ratezi.

Ingrediente& Reteta

2 1/2 cani de faina alba
1/4 cana pudra de cacao
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1/2 lingurita sarea
1/4 lingurita scortisoara macinata
1/4 lingurita cuisoare macinate
1 cana zahar tos
1 1/4 cana migdale tocate fin/fulgi de migdale
3 oua mari batute usor
2 lingurite de ghimbir proaspat ras
1/2 lingurita esenta de migdale

Nota asupra ingredientelor: la scortisoara si cuisoare, functie de cum apreciati condimentele in mancare puteti sa fiti un pic mai generos cu masurile.

Preparare:

Se incinge cuptorul la 180 de grade (pentru cei mai putin norocosi care nu au in dotare cuptor cu termostat, undeva in zona temperaturii medii). Se tapeteaza cu hartie de copt o taca. Intr-un castron se amesteca faina, pudra de cacao, bicarbonatul, cuisoarele, scortisoara si sarea. Se aduaga zaharul si migdalele. Se adauga ouale, ghimbirul, esenta de migdale si se formeaza un aluat tare. Aluatul tare rezulta dupa o sesiune de framantare temeinica (foarte foarte buna atunci cand trebuie sa exorcizezi frustrarile, esti nervos sau iti vine sa dai cuiva cu ceva in cap).

Dupa ce s-a obtinut un aluat omogen (destul de tare), se ruleaza aluatul in 2 suluri luni de 25 de centimetri. Se pun in tava la 7 cm distanta si se preseaza pana cand sulurile ajung la o inaltime de 2-3 centimetri. Se coc 20-30 de minute pana incep sa se intareasca. Se scot pe un fund de lemn si se lasa la racit 15 minute.

Se scade temperatura cuptorului la 150 de grade. se taie oblic in felii groase de 2 centimetri. Se aranjeaza in 2 tavi (tapetate cu hartie de copt) cu sectiunea in sus si de coc 10-15 minute pana se usuca bine. Se scot la racit.

Daca rezultatul final este ceva din categoria "tare ca piatra", felicitari! Tocmai ati creati primii biscotti.

Se servesc cu cafea, lapte sau ceai.

:)

placinta cu dovleac

daca tot am inceput cu placinte, m-am gandit sa notez si placinta cu dovleac pe care am facut-o de sarbatori. este o combinatie din mai multe retete ale lui Radu Anton Roman, iar rezultatul a fost deosebit de fraged si de aromat.

Pentru blat e nevoie de:

1 kg faina (eu folosesc Titan, sa fiu sigura ca imi creste orice aluat as face)

400 grame zahar

1 cana cu lapte proaspat

3 oua (+ 1 ou pentru uns)

1 pachet drojdie

3 linguri smantana

1 pachet si jumatate de unt + 50 grame pentru uns tava (eu am folosit margarina pt prajituri)

mirodenii: zahar vanilat, zahar vanilat bourbon, coaja de lamaie, coaja de portocale, esenta de rom etc.

Pentru umplutura, n-am folosit pur si simplu un castron cu dovleac ras, cum sugera reteta initiala (desi aluatul iese suficient de parfumat), ci am mers pe varianta de umplutura ceva mai clasica, folosita, se pare, si de romanii din Cenadul Unguresc. Asadar, am folosit:

1,5 kg dovleac

250 grame zahar

1 plic zahar vanilat

1 pliculet scortisoara rasa

2 linguri ulei

Intai m-am ocupat de umplutura: am ras dovleacul, l-am amestecat cu zahar si cu scortisoara si l-am calit atat cat sa se inmoaie si sa isi lase apa.

Cat am lasat umplutura "la scurs" (cu cat are mai multa zeama ramasa, cu atat va tine aluatul mai umed, ceea ce imi displace, pentru ca risca sa para necopt), m-am ocupat si de foaia de placinta.

Am dizolvat drojdia in lapte cald si smantana. Pana sa se dizolve drojdia, am frecat untul cu zahar pana s-a facut spuma, peste care am adaugat ouale. Apoi am turnat drojdia cu lapte si smantana, si am adaugat mirodeniile. Le-am amestecat bine, si apoi am inceput sa adaug faina, putin cate putin, si am framantat coca bine de tot.

Se lasa coca sa se odihneasca, eu i-am dat ragaz cam jumatate de ora.

Apoi am uns o tava cu unt, am impartit coca in doua, dintr-o parte am intins foaie in tava, am adaugat umplutura, am intins si foaia de sus, apoi am inchis ca plic, si am lasat-o la cuptorul preincalzit cam o ora, la foc destul de mic. Poza lasa de dorit, din cauza telefonului, dar e atat cat sa va faceti o parere...

placinta cu branza

Ok...saptamana asta nu am facut nici o reteta spectaculoasa, in mare parte din cauza ca am agonisit o gripa care m-a tinut la pat jumatate din saptamana. Tocmai din cauza gripei insa, nu m-am putut abtine aseara sa nu imi satisfac totusi pofta nebuna de o banala placinta cu branza. Am facut placinta cu pricina dupa reteta matusii mele, desi cu unele compromisuri pentru ca nu aveam chiar de toate in casa. E o placinta clasica, dar foarte gustoasa, pe care o recomand mai ales alaturi de un pahar cu sana, iaurt sau lapte.

Compozitia:

500 grame de branza de vaci (eu am folosit branza de vaci dietetica, fara pic de grasime, ca sa fie cat mai tare)

500 grame de branza telemea

8 linguri de zahar (+ 2 la urma)

8 oua (+ 2 la urma)

2 plicuri zahar vanilat

2 plicuri zahar vanilat cu aroma rom (eu am folosit 2 plicuri de zahar vanilat clasic, 2 plicuri de zahar vanilat bourbon, si o fiola cu esenta de rom) (+ cate 1 plic din fiecare fel la urma)

1 cutie Cremoso (eu am pus 3 linguri de smantana) (+ 1 cutie la urma)

150 grame stafide

Aluat:

1 pachet de foi de placinta (de obicei, eu fac si foaia in casa, dupa o reteta a lui Radu Anton Roman, pentru placinta cu dovleac, iese tare frageda si aromata)

100 ml ulei de masline

3 lingurite de margarina

Modus Operandi:

Se prepara compozitia amestecand toate ingredientele insirate mai sus. Eu am omogenizat totul de moda veche cu lingura, dar recomand mixerul daca vreti sa obtineti o pasta complet cremoasa.

Se iau maxim doua polonice din pasta rezultata, si se pun intr-un vas separat, in care se amesteca si cu ingredientele din paranteza: adica se adauga 2 oua, 2 linguri de zahar, cate un pliculet de zahar vanilat si o cutie de Cremoso, sau 2 linguri de smantana.

Incepem sa asezam foile in tava unsa cu putina margarina (prefer margarina untului), avand in minte o repartizare de genul: 4 foi pentru stratul de jos, 3 pentru stratul din mijloc, si inca 3 pentru stratul de deasupra (de regula sunt cam 10 foi in pachet).

Amestecam uleiul de masline cu margarina, pana obtinem o emulsie.

Punem cate o foaie in tava, o ungem cu amestecul de ulei de masline cu margarina, apoi o punem pe urmatoarea, pana obtinem primul start de 4 foi.

Adaugam apoi jumatate din compozitia "multa".

Urmeaza din nou asezarea patului de 3 foi, avand din nou grija sa o ungem pe fiecare in parte.

Turnam restul de compozitie "multa" si asezam apoi stratul superior de 3 foi, pe care le ungem in acelasi fel.

Inchidem marginile laterale si in final asezam deasupra compozitia obtinuta din cele 2 polonice ajustate.

Daca se fac bule, se pot sparge cu scobitori :), apoi tava se pune la cuptor cam o ora. Nu am reusit sa fac poze, pentru ca nu am avut aparatul la mine (voi avea mai multa grija data viitoare), dar rezultatul a fost repede exterminat de familie.

Pofta buna !

cum si cand

asa cum am scris deja, ne place sa gatim si am decis sa cultivam aceasta placere.

deci, regulile sunt simple; in fiecare saptamana, Diana va gati cel putin un fel de mancare cu iz traditional, in vreme ce Sanziana se angajeaza sa gateasca un ceva de mancare care sa nu fie de regula gasit prin farfuriile romanesti.

ca orice blog cumsecade ce are de a face cu gatitul, vom spune despre ingrediente si vom incerca sa facem poze mai mult sau mai putin :) reusite in care sa surpindem diferitele etape in crestrea "copilului" fel de mancare.

si, pentru ca noi credem ca gatitul este un pic mai mult decat o fericita intalnire dintre niste ingrediente, vom spune cate ceva si despre reteta in sine - de la momentele propice din viata cand e bine sa le prepari (unele feluri de mancare, cum ar fi cozonacii, spre exemplu, se fac bine atunci cand exista multa energie pentru framantat) dar cate ceva despre cum e bine sa le prezinti cinstitelor fete prezente la degustare/ vizionare.

cine, ce si de ce

Ne place sa gatim. Ne place sa alegem materii prime, sa combinam ingrediente, sa le privim transformandu-se in mancaruri apetisante. Ne place mancarea proaspata, preparata cu grija. Ne place sa ne desfatam cu mancare care are gust, fara a fi musai fandosita.

Sanzianei ii plac aromele extravagante si combinatiile exotice. Pentru ea, gatitul este o manifestare extrem de placuta a creativitatii. Nu e de mirare ca stie povestea fiecarui condiment in parte.

Diana este pe genul traditional. Ea crede ca bucataria si obiceiurile culinare ale unui popor ajuta fundamental la intelegerea ADN-ului respectivului popor, astfel ca apreciaza atat aspectul creativ, cat si pe cel "gnoseologic" al gatitului.

Nu suntem inca mari bucatari, dar vrem sa devenim pe zi ce trece mai pricepute :).